33 de aspecte de care am ţinut seama când am ales grădinița

Alegerea grădiniței este una dintre primele ”mari decizii” și de aceea vrei să te asiguri că faci alegerea corectă. Fiecare are propria imagine și propriile standarde despre cum ar trebui să arate grădinița perfectă. Îmi aduc aminte că, pentru mine, întregul proces a fost deopotrivă o aventură și un stres. Și cu cât mă interesam și citeam, cu atât parcă nu mă mulțumea niciuna. Probabil că am și avut o listă lungă de pretenții, dar după fiecare vizionare, era clar că nu era ce trebuia. Asta până când am știut că am găsit, în sfârșit, ce căutam.

Trei ani mai târziu, știu că nu m-am înșelat. Știu însă și că unele lucruri care atunci mi se păreau importante nu sunt chiar așa și că altele s-au dovedit esențiale, deși la început nu le-am tratat cu prea mare interes. Iată criteriile după care am făcut eu selecția și ce întrebări am pus la vizionare, ce am descoperit după și ce m-a făcut, în final, să iau decizia.

Mai întâi, decide ce criterii sunt cele mai importante pentru familia ta: costurile, proximitatea, metodele de educaţie etc. În funcţie de asta, vei şti şi unde poţi să faci concesii.

Iată şi lista celor 33 de aspecte de care eu am ţinut seama:

1. De stat sau privată? Inițial, am spus că vreau o grădiniță de stat dar după ce am văzut grădinița de care aparțineam, am început să caut alte variante. Ne-am decis să optăm pentru o grădiniță privată pentru că în absolut toate privințele – de la numărul de copii din clasă, la igienă, grijă față de copii până la metoda didactică – grădinița pe care am ales-o este superioară și a fost cea mai bună soluție pentru noi. Sunt însă și grădinițe de stat excelente, așa că sfatul meu este să nu vă lasați conduși de prejudecăți și să vedeți cu ochii voștri. Mai ales că și aici intervine și criteriul financiar, deloc de neglijat.

2. Taxa şi costuri suplimentare. Trebuie să ştii ce se întâmplă dacă întârzii cu plata taxei, dacă se acordă reduceri pentru plata integrală, dacă într-o lună, să spunem, copilul vine doar câteva zile la grădiniţă se acordă scutiri? De asemenea, se acordă reduceri dacă sunt doi copii sau dacă, în urma recomandării voastre, mai vine un copil în grădiniţă. Nu vă fie frică să negociaţi.

În cazul grădiniţelor de stat, este probabil să se perceapă „fondul clasei”.

3. Autorizarea şi acreditarea. Din punctul meu de vedere, asta nu ar trebui să fie un subiect de discuţie. O grădiniţă serioasă este una acreditată. Majoritatea grădiniţelor de stat sunt acreditate de către Ministerul Educaţiei dar situaţia nu este la fel în cazul celor particulare. Multe nu sunt nici măcar autorizate.

Acreditarea presupune obţinerea tuturor autorizaţiilor de funcţionare (DSP, ISU, ITM etc) precum şi îndeplinirea unei liste deloc scurte de criterii impuse de către Ministerul Educaţiei, legate de spaţiu, personal sau calitatea actului de învăţământ. Lista unităţilor de învăţământ autorizate şi acreditate se găseşte aici.

4. Sistemul de educație. Aici documentarea este fundamentală și e bine să porniți la drum informați. Preferi sistemul de educație tradițional sau alternative precum Montessori, Reggio Emilia, Waldorf, Step by Step, Freinet, Pedagogia Curativă? Când am căutat eu grădiniță, știam doar vag despre alternative și m-am documentat destul de puțin. Acum cu siguranță mi se pare un criteriu foarte important și i-aș acorda mai multă atenție. Încă un detaliu important: sistemele alternative există precum Waldorf sau Step by Step sunt și în sistemul de stat, nu doar în cel privat. Dacă vrei mai multe detalii, poți să începi documentarea aici.

Pentru mine a fost foarte important ca educaţia să fie centrată pe copil, să fie făcută cu blândeţe şi empatie şi să pună accent pe dobândirea de competenţe, nu pe acumularea de cunoştinţe.

Citeşte şi: Copilul tău are competențe STEM? 50 de activitati distractive pentru a le dezvolta

5. Proximitatea. Vrei ca grădinița să fie aproape de casă, aproape de serviciu, poate mai aproape de casa bunicilor care îl vor lua pe cel mic de la grădi? Vrei să mergi pe jos până la grădiniță, cu mijloacele de transport în comun sau cu mașina? În cazul meu, am spus că acesta nu e un criteriu foarte important dar că totuși prefer să nu mă abat foarte mult din drumul zilnic. În timp, mi-am dat seama că trezitul de dimineață poate fi câteodată o provocare și nu de puține ori am luat micul dejun pe drum, în mașină. Probabil că asta nu s-ar fi întâmplat dacă aveam grădinița aproape de casă.

6. Programul. Vă gândiți la program prelungit sau scurt? Cu sau fără masă de prânz? În general, programul scurt se desfășoară între 8:00 – 12:00 iar cel prelungit se încheie după-amiaza, în jur de ora 18:00 și include și ora de somn. Fiecare opțiune are avantaje și dezavataje și trebuie să vedeți ce vi se potrivește cel mai bine. Mai sunt și variante intermediare, în funcție de grădiniță. Iniţial, noi am optat pentru program prelungit dar am renunţat repede şi am rămas la program scurt, fără mese, pentru că am preferat un program zilnic mai liber iar partea a doua a zilei la grădiniţă nu mi s-a părut că aduce vreo valoare adăugată.

7. Vacanţa. Unele grădiniţe funcţionează pe tot parcursul anului, altele au o lună de vacanţă în timpul verii iar altele mai mult. Este bine să ştiţi de la început pentru a vă planifica această perioadă şi pentru că are legătură directă cu taxa. La fel, întrebaţi care este politica în cazul sărbătorilor legale şi al vacanţelor din timpul anului şcolar. În cazul nostru, grădiniţa are o singură lună de vacanţă, atunci când se face curăţenie generală şi nu funcţionează nici pe durata sărbătorilor legale. În rest, are program tot timpul.

8. Educatoarea. Fundamental în sistemul de stat, în grădiniţele private acesta nu este neapărat în topul criteriilor, deşi ar trebui. Încă de la început am ştiut că nu vreau o „doamnă” şi că prefer să i se spună pe nume, că vreau să fie caldă, blândă şi apropiată de copii. Şi, cu siguranţă, vreau să-mi împărtăşească valorile şi maniera de educaţie. Mi-a plăcut atunci când la vizionare mi s-a povestit, fără să întreb, despre educatoarele care urmau să se ocupe de clasă, de pregătirea şi experienţa lor. În timp, mi s-a confirmat faptul că relaţia pe care copilul o dezvoltă cu educatoarea este fundamentală pentru întreaga sa experienţă în grădiniţă şi contează enorm, inclusiv în procesul de adaptare

9. Personalul. În afară de educatoare, întrebaţi câte persoane se ocupă de copii şi, în general, care este personalul grădiniţei. Este normal să existe îngrijitoare iar ele vor fi foarte importante pentru copil pentru că îl vor ajuta să meargă la toaletă, să îşi schimbe hainele, să mănânce etc.

10. Număr de copii în clasă. Oricât ar fi de bună educatoarea, nu te poţi aştepta să poată acorda atenţia cuvenită unui număr mare de copii. Este posibil să vi se spună că, oricum, în timpul anului este puţin probabil ca toţii copiii să fie prezenţi în grădiniţă în acelaşi timp (pentru că, nu-i aşa, se îmbolnăvesc des!) dar acesta nu e un argument pentru supra-înscrieri. În plus, trebuie să se ţină seama de faptul că cel mic va petrece o mare parte a zilei înghesuit (sau nu) într-un spaţiu de 16-20 m pătraţi, unde s-ar putea să şi doarmă.

11. Aşteptări şi cerinţe iniţiale. În general, în grădiniţele de stat copilul trebuie să ştie să se ceară la toaletă (să nu mai folosească pampers). În cazul grădiniţelor private, acest aspect nu e relevant dar trebuie confirmat acest lucru. La fel, trebuie să ştiţi dacă se cere ca cel mic să mănânce singur, să se îmbrace, să vorbească.

Totodată, trebuie să ştii de la început ce obiecte personale trebuie să aduceţi pentru copil la grădiniţă (un schimb de haine, papuci de interior, sticlă pentru apă) şi dacă trebuie să aduceţi rechizite.

12. Dotări şi material didactic. Dotările trebuie să fie adaptate vârstei, jucăriile trebuie să fie separate, pentru fiecare clasă. Mie îmi place când materialele şi jucăriile sunt accesibile copiilor, amplasate la înălţimea lor şi uşor de folosit. Observaţi dacă există televizor şi la ce este folosit (nu ar trebui să existe!)

În plus, spaţiul ar trebui să fie luminos (cu sursă generoasă de lumină naturală) şi aerisit. Pereţii şi mobilierul ar trebui să fie în culori vesele şi ar trebui să vedeţi proiectele artistice ale celor mici.

13. Atmosfera generală. Vrei un mediu mai relaxat sau unul mai riguros? Una dintre grădiniţele pe care le-am vizitat mi-a făcut o impresie foarte bună şi aproape că mă convinsese. De când am intrat mă frapase ordinea de peste tot şi liniştea (copiii erau la activităţi). Apoi, după ce am stat o vreme, copiii au ieşit şi mergeau în şir indian, cuminţi, să se spele pe mâini pentru masă. Erau prea cuminţi. Era prea multă linişte. Iar personalul (îngrijitoarele) purtau toate uniforme. La grădiniţa noastră e veselie. Copiii se aud în clase râzând, se aude muzică şi, în general, atmosfera e relaxată. E ordine dar nu e farmacie. E ca acasă şi asta mi-a plăcut cel mai mult.

14. Disciplina. Pentru mine, asta a contat foarte mult. Am căutat de la început un mediu în care nu se aplică pedepse, pentru că nici eu nu folosesc. Deloc. Nici măcar time-out. Prin urmare, asta a fost prima întrebare, după care am întrerupt destul de brusc câteva vizionări pentru că restul nu a mai contat. Din păcate, în unele grădiniţe încă se consideră acceptabil ca cei mici să fie puşi la colţ, să stea cu mâine ridicate, bulinele supărate sau excluderea de la joacă. Mare atenţie, pentru că am observat că pedepse tot există, deşi nu mai sunt definite ca atare. Că deh, nu dă bine. Prin urmare, întrebaţi până vă lămuriţi cum sunt gestionate situaţiile de tipul acesta. Încă un lucru important: tonul vocii adulţilor în raport cu copiii. Am fost la o grădiniţă unde auzeam educatoarea ţipând de la etaj. Pot să accept un ton mai ferm dar în niciun caz ţipete.

Legat de disciplină, este bine să întrebaţi şi cum sunt gestionaţi copiii care lovesc, muşcă sau vorbesc urât.

15. Adaptarea la grădiniţă. Modul în care copilul interacţionează cu grădiniţa în primele zile va avea un impact serios atât asupra copilului, cât şi asupra părinţilor (mai ales cel care îl lasă dimineaţa, credeţi-mă pe cuvânt!). Sunt două metode principale aplicate în grădiniţele pe care le-am vizitat: despărţirea bruscă – copilul este luat din braţele părintelui şi gata, indiferent dacă plânge sau nu – şi adaptarea blândă, pe parcursul mai multor zile. Pentru mine, prima variantă a ieşit din discuţie.

Citeşte şi Adaptarea la grădiniță. 25 de metode și trucuri verificate, de la părinți și educatori

16. Comunicarea cu părinţii. Ca regulă, toate grădiniţele vor descuraja discuţiile de dimineaţă, de la lăsarea copiilor. Fiecare educatoare trebuie însă să aibă cel puţin o zi pe săptămână în care se pot programa discuţii cu părinţii (de exemplu, marţea şi joia, între 8.00 şi 9.00). Tot zilnic ar trebui să existe informari cu privire la activitatea şi starea copilului: a fost vesel, trist, apatic, s-a jucat (cu cine), a participat la activităţi cu interes, a mâncat (cât), a dormit etc. Noi primeam fişe completate de educatoare şi recent am trecut la un sistem online. La început de semestru părinţii ar trebui să fie informaţi cu privire la obiectivele de învăţare iar la sfârşit ar trebui să existe discuţii individuale cu privire la progresul copilului, plus un raport scris.

17. Psiholog. Nu e obligatoriu, dar este binevenit, mai ales pentru facilitarea adaptării la grădiniţă şi pentru gestionarea cazurilor în care copiii manifestă agresivitate sau alte tulburări de comportament.

18. Triajul copiilor dimineaţa. Întâi de toate, în grădiniţă ar trebui să existe permanent un asistent medical, dacă nu medic. Cadrul medical este responsabil de verificarea stării de sănătate a copiilor dimineaţa – în fiecare dimineaţă – şi de triajul acestora. Mie mi s-a părut important ca în grădiniţă să se aplice o politică strictă în legătură cu asta şi accept faptul că atunci când e răcit, copilul trebuie să rămână acasă. Pe de altă parte, dacă nu e contagios, copilul poate fi lăsat în colectivitate. Întrebaţi şi dacă şi în ce condiţii sunt acceptaţi copii sub tratament.

19. Accesul părinţilor în spaţiu. Am întâlnit grădiniţe în care părinţii nu aveau voie să intre dincolo de holul de la intrare şi grădiniţe unde părinţii aveau acces în toate spaţiile. Mie mi-a plăcut să pot avea acces până la sala de clasă.

20. Primirea copiilor, orele, întârziere. În general, primirea se face între anumite ore şi este bine să le respectaţi, pentru a nu perturba celelalte activităţi. Trebuie însă să întrebaţi cum se procedează în cazul în care întârziaţi (de exemplu, în unele grădiniţe copiii care ajung după ce au început activităţile nu mai au acces la micul dejun). Un aspect important este să ştiţi ce trebuie să facă adultul la venirea în grădiniţă: în cazul nostru, el este cel care îl dezbracă de hainele de exterior şi îi pune papucii de interior. Abia apoi este preluat de personalul grădiniţei. Trebuie să ţineţi seama de asta pentru a vedea cât timp veţi petrece, de fapt, dimineaţa, până lăsaţi copilul.

21. Preluarea copiilor la sfârşitul programului. La fel ca şi în cazul sosirii, este bine să nu întârziaţi. Atât pentru copil, cât şi pentru personalul din grădiniţă. Înformaţi-vă însă din timp cu privire la politica în această privinţă, pentru că sunt grădiniţe care percep taxe suplimentare pentru întâzieri de peste 30 de minute.

22. Opţionale şi suplimentare. Multe grădiniţe afişează pe site mai multe opţionale decât oferă în realitate, de aceea este bine să întrebaţi. De asemenea, pentru o parte dintre opţionale s-ar putea să existe limită de vârstă. Înteresaţi-vă ce opţionale sunt incluse în taxă şi care se plătesc suplimentar. Multe opţionale se desfăşoară după-amiaza, ceea ce nu vă ajută dacă optaţi pentru program scurt.

Este important să ştiţi şi cine sunt cei care furnizează serviciile şi ce metode de disciplină şi recompensă aplică, la rândul lor. Am avut surpriza să aflu că la ora de dansuri copiii primeau acadele!

23. Limbă străină. Mie mi-a plăcut foarte mult la grădiniţa pe care am ales-o faptul că jumătate din program se derulează în limba engleză. Întrebaţi câte ore de limbă străină se fac pe săptămână, dacă există posibilitatea obţinerii unor certificate, ce pregătire are cel care ţine orele.

24. Spaţiu de joacă în aer liber şi timp petrecut afară. Este important ca cei mici să petreacă timp afară în fiecare zi, prin urmare disponibilitatea spaţiului de joacă în aer liber pentru mine a fost esenţială. Observaţi cât de mare este curtea (dacă există) şi cum este amenajată. Întrebaţi care este intervalul orar în care copiii sunt afară şi ce activităţi fac. Nu este obligatoriu să fie doar joacă liberă, ci este chiar recomandat să deruleze şi activităţi de învăţare practică, de ex. îngrijit plante, joc cu apă, nisip, construcţii etc.

Întrebaţi ce se întâmplă dacă un copil refuză să iasă afară şi cum procedează atunci când un copil nu are haine corespuzătoare (să spunem că e frig afară şi nu are căciulă la el).

25. Vizite şi excursii. Pentru mine, a fost important să ştiu cât de des sunt duşi copiii în vizite şi excursii şi unde anume. Mi-a plăcut că se face cel puţin câte o ieşire în oraş în fiecare săptămână (la teatru, la muzeu, la piaţă, la dentist, la pompieri etc.), plus o excursie de o zi cam o dată pe lună, în afara oraşului. Trebuie să întrebi şi ce fac copiii care rămân în grădiniţă, ce activităţi desfăşoară şi cine îi supraveghează.

26. Serbări. Când am început grădiniţa nu m-a interesat acest aspect dar am descoperit că este important. E bine să întrebi care e politica grădiniţei, dacă promovează serbarea tip spectacol sau pe una tip petrecere. La noi, în primula an a fost petrecere.

27. Ziua porţilor deschise, activităţi părinte-copil. Este bine să existe, măcar o dată pe semestru. Aşa veţi putea vedea pe viu cum se desfăşoară activităţile. Mie îmi place că la noi există ore părinte-copil facilitate de către psiholog, şi care au diferite teme legate de conectarea cu copilul.

28. Mâncarea și pachețelul. Iniţial, am crezut că eu sunt pretenţioasă în ceea ce priveşte masa copiilor. La prima întâlnire cu părinţii mi-am dat seama că sunt, probabil, cea mai relaxată. Am căutat ca meniul să nu conţină niciun fel de mezeluri, prăjeli sau dulciuri din comerţ. Ulterior, optând pentru programul scurt, subiectul acesta nu ne-a mai interesat. Cred încă că este foarte important ca meniul să fie transmis părinţilor la începutul săptămânii şi să fie clar menţionate ingredientele. Meniurile ar trebui stabilite de către nutriţionist şi e important să ştiţi asta. De asemenea, aş insista pe două aspecte: 1) dulciuri-zahăr – cu cât mai puţin, cu atât mai bine şi 2) carnea – preferabil de curcan sau de vită, din surse controlate. Întrebaţi dacă masa se pregăteşte în incintă (şi vizitaţi bucătăria, musai!) sau dacă e livrată în sistem catering. În acest caz, este important să ştiţi unde se prepară, dacă puteţi vedea spaţiul şi cum se asigură provenienţa alimentelor.Copiii sunt ajutaţi să mănânce?

În cazul în care copilul va servi pacheţelul de acasă, trebuie să ştiţi ce alimente sunt permise şi care este rutina grădiniţei în această privinţă. Totodată, informaţi grădiniţa cu privire la potenţialele alergii şi restricţii alimentare ale copilului, pentru a nu avea surprize neplăcute.

29. Dormitul. Copiii sunt supravegheaţi la somn? Cum arată spaţiul de dormit? Ce se întâmplă dacă un copil nu vrea să doarmă? La început mi s-a părut groaznic faptul că în general, spaţiul de somn este, de fapt, sala de clasă dar am descoperit că asta e regula. Pentru noi oricum nu contează, pentru că am optat pentru program scurt.

30. Transportul. Grădiniţa are mijloc de transport propriu sau colaborează cu o firmă? Cum se face preluarea dimineaţa şi predarea seara? Cine conduce maşina? Cum se deplasează în excursii? Atenţie la centurile de siguranţă pentru fiecare scaun şi, în general, la dotările de siguranţă ale maşinii.

31. Curățenia. Dacă în ceea ce priveşte ordinea pot să înţeleg că nu e mereu „ca la expoziţie”, în privinţa curăţeniei nu accept niciun fel de scuză. Eu am fost foarte atentă în special în bucătărie şi în sala de mese, dar şi la baie şi în sala de clasă. Legat de asta, este important să aflaţi şi atitudinea faţă de murdărie. Ce se întâmplă dacă un copil se murdăreşte? Am avut surpriza să aflu de copii care au fost lăsaţi uzi sau murdari toată ziua.

La fel, urmăriţi dacă la intrare sunt disponibili papuci de unică folosinţă pentru vizitatori. Ar trebui să fie obligatorii.

32. Siguranţa spaţiului. Pentru mine, a fost esenţial să mă conving că grădiniţa este un spaţiu sigur. M-am uitat foarte atent mai ales la cum e închisă poarta şi la sistemul de deschidere (cât este de accesibil pentru copii, inclusiv cei mai mari) şi la cum se asigură preluarea copiilor de către aparţinători. Ar trebui să fie reguli stricte în privinţa asta, cu lista clară de persoane, date de identificare şi de contact.

Şi spaţiul de joacă ar trebui să fie bine securizat (atenţie la copacii bătrâni de prin curţi), treptele semnalizate sau vizibile, mobilierul ancorat de pereţi.

33. Supraveghere video. La început, mi se părea esenţial să existe camere de luat vederi. Acum nu mi se mai pare aşa important, pentru că îmi dau seama după reacţiile copilului, după ce povesteşte şi după atitudinea generală faţă de educatoare şi de mediul de la grădi. Sunt bune însă pentru că pot fi folosite pentru probarea situaţiilor de abuz etc.

 

E puţin probabil să existe grădiniţa perfectă. Important este să fiţi mulţumiţi de alegerea făcută iar copilul să se simtă bine în mediul acela, alături de copii şi de educatoare.

Pentru voi ce aspecte au contat cel mai mult în alegerea grădiniţei?

 

 

 

 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close