Copiii și Banii

Da, și eu aș vrea ca articolul ăsta să fie despre cum să cheltui mai puțin sau cel puțin mai chibzuit când ai copii sau despre cum să câștigi mai bine cu un copil acasă. Dar nu e despre asta. E despre cum să-ți înveți copilul ce înseamnă banii. Nu valoarea banilor. Nu importanța lor. Banii ca valoare sunt un topic separat, prea modern pentru mine, prea la modă pentru generațiile actuale.

Hai mai bine să vorbim despre bani în abstract – adică fără valoare. Valoare are modul în care ne raportăm la ei. Sunt ei importanți? La ce sunt buni? Cum îi chivernisim și pentru ce? Întrebări și răspunsuri  pentru copii. Ca să nu creadă în mod absurd în importanța banilor. Ci să înțeleagă la ce sunt importanți. Și când. Și cum.

Mie personal mi-a lipsit cu desăvârșire această educație financiară – să o numim așa, e de actualitate. De multe ori ne salvează bunul-simț, dar nu e mereu cazul. Poate n-ar strica să vedem ce părere au și experții în domeniu – că eu chiar m-am declarat necunoscătoare în calitate de părinte.

Dar am citit o carte. Chiar pe când eram însărcinată (o fi fost un semn!). Și mi-a plăcut foarte mult abordarea pe trei paliere a educației financiare pentru copii propusă (conceptele îmi aparțin, nu mai rețin exact formularea autorilor):

  1. Bani de buzunar
  2. Bani pentru acțiuni caritabile
  3. Bani economisiți (pușculița)

Dave Ramsey și Rachel Cruze (Bani isteți, copii isteți – Editura Publica, 2015), căci despre ei este vorba, îi sfătuiesc pe copii să aibă trei plicuri: în plicul Bani de buzunar pun banii de cheltuială zilnică (de covrigi, înghețată, cărți sau de mers la film) – cred ca 50 % din suma primită, dar procentele nu le țin deloc minte, s-ar putea să inventez (mai bine citiți cartea!). Oricum, dacă primesc 10 lei de bunica, 5 lei merg în acest plic. În plicul Bani pentru acțiuni caritabile sunt banii de dat la nevoiași (de pe stradă, de la Biserică, o acțiune umanitară promovată la televizor sau în presă, ORICE) sau la cunoscuți care au o nevoie majoră de sprijin financiar (o rudă bolnavă, un prieten care are nevoie de bani etc.) – cred ca 20 % din suma primită, respectiv 2 lei din cei 10. La Banii de pușculiță se strâng banii pentru un scop precis cu o finalitate îndepărtată (30%, cred = în situația noastră, 3 lei). De exemplu, dacă plicurile apar în viața copiilor la 5-6 ani să spunem, în cel de-al treilea plic sunt strânși banii pentru mașina pe care copilul visează să și-o cumpere la 18 ani. În 12 ani de strâns 30 % din fiecare sumă de bani primită… e chiar mai bine decât la un fond de investiții.

Fiecare plic suferă permutări și completări argumentate – sunt tot felul de sfaturi utile despre cum să gestionezi aceste finanțe – dacă citiți cartea, o să vă placă!

Ideea de bază este să-i responsabilizezi pe copii față de banii primiți, să le educi permanent grija pentru alții (în plicul pentru acțiuni caritabile se strâng cei mai puțini bani, dar pentru un copil care visează să-și dea toți banii primiți de Crăciun pe un Lego uriaș, sunt foarte mulți!) și să aibă mereu perspectiva unui scop mai mare pentru ai cheltui (nu doar pentru satisfacția imediată).

Dar desigur, fără a-i face să devină rapace, zgârciți sau profitori.

Ce nu știu eu e când ar trebui să-i lăsăm unui copil bani pe mână – adică să aibă banii lui, strânși de el. În copilărie, eu am asociat mereu ”banii mei” cu mersul cu uratul – deci aveam în jur de 7 ani. Dar astăzi? Când sunt pregătiți copiii să devină ”responsabili” financiar?

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close