Ce facem cu furia nemanifestată?

Furia nemanifestata copii.O să spun din capul locului – acest articol nu este pentru părinții cuminți. Este pentru mamele temperamentale și pasionale, este pentru tații mânați de un scop, este pentru și despre copiii care sunt într-o permanentă căutare, explorează, au emoții puternice pe care le manifestă și le pun la încercare. Acest articol este pentru toți cei care știu ce este furia. Nu este vorba despre trilogia Mânie – Furie – Tantrum

Este vorba despre furia nemanifestată, pe care o ții în tine și te macină pe dinăuntru.

Dacă ai simțit vreodată că te cuprinde un taifun de emoții negative care te zdruncină și te fac să spui ce n-ai vrea să spui, dacă ai simțit că vrei să dai cu pumnul în perete și să spargi borcane, dacă ai simțit gustul amar al vobele răutăcioase și ai văzut privirea rănită a partenerului dar nu ai avut bunătatea să dai înapoi, atunci știi ce e furia.

Furia nu e doar apanajul adulților. Şi copiii pot fi furioşi. Și de cele mai multe ori în cazul lor e un sentiment care apare brusc și dispare la fel de brusc – dar lasă urme. Eu cred că copiii noștri trăiesc furia așa cum ne-au văzut pe noi trăind-o. Involuntar au preluat forma de manifestare și probabil au ridicat-o chiar mai sus, dându-i o nouă dimensiune.

Când doi părinți se ceartă mânios, se simte furia. Furie pe care copilul o absoarbe și o scoate la momentul potrivit – în singurătate, alături de părinți, bunici etc. sau când se joacă împreună cu alți copii.

Când mama și bunica se înfurie, chiar dacă își reprimă jignirile sau cuvintele dure, ostilitatea dintre ele o percepută de copil ca un zid și fără îndoială la un moment dat și el o va experimenta.Când vii furios de la serviciu că un șef sau un coleg te-a scos din minți, poți să nu zici nimic, dar valul de tensiune se lipește de cei din familie și îi influențează fără să bănuiești.

Furia modelează la fel cum modelează iubirea. Doar că la polul diametral opus. Și, precum Fúriile din mitologia greacă, acele răzbunătoare ființe legendare, furia din familie se întoarce împotriva noastră.

Cum reacţionează copiii

Copiii vor țipa la noi sau, dimpotrivă, se vor ”autoflagela”, provocându-și durere. Vor căuta conflictele la școală sau la locul de joacă, se vor poziționa antagonic față de „curentul copiilor buni”, să zicem, vor avea niște trăiri pe care practic nu le vor înțelege. Cu efecte imposibil de controlat. Putem să fim cei mai buni părinți – cu propriile momente de furie, desigur – mereu prezenți, mereu atenți, dar nu putem avea niciun control asupra urmărilor pe care furia noastră le lasă asupra copiilor.

Nu mă refer la a fi furios pe propriul copil – vorbesc de furia care macină în noi și care se manifestă de obicei față de restul membrilor familiei. Rareori față de copil. Dar vântul adus de furie îi atinge pe copii involuntar și inconștient. De aceea trebuie să fim puțin mai treji când ne apucă “pandaliile”. Să căutăm să canalizăm în altă direcție furia. Poate să tăiem zarzavaturi pentru iarnă cu furie. Bunica obişnuia să frece podelele. Sau ar fi mai indicat să dăm o tură cu trotineta în jurul blocului – dând cu furie din picior pe caldarâm.

Nici eu nu știu ce trebuie să facem cu furia. Primul pas e să o conștientizăm. Al doilea, să o redirecționăm ca să o spălăm. Cu pasul trei, vă rog fiți creativi – și lăsați-ne în secțiunea de Comentarii un sfat. Ca să diluăm furia – nu să o controlăm. Și ca apoi să nu ne controleze destinul familial.

Sursa foto: https://pixabay.com

 

 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close